Din Rio toată lumea pleacă un pic Carioca.

La capitolul vacanțe exotice, anul 2023 a debutat cu Brazilia în februarie, mai exact cu o plecare în prospecție la Rio de Janeiro printr-un pachet de 7 nopți la un preț excelent, respectiv de 1300 de euro de persoană, preț care a inclus zbor, cazare cu mic dejun la hotel de 4*, transferuri, ghid vorbitor de limbă română, excursiile fiind opționale. O ofertă de care cei care visează să experimenteze Rio de Janeiro la un preț accesibil mai pot beneficia cu un pic de noroc, o vacanță în Rio plecând în general de la prețuri substanțial mai mari.

Obișnuiesc ca iernile să le dedic explorării de noi destinații exotice pentru vacanțele turiștilor Avanti Holiday, în 2022 reușind să aprofundez și să conturez programe atractive pentru pasionații de călătorii în locuri în care nu ajunsesem încă sau nu stătusem suficient, precum Sri Lanka, Maldive, Bali, Mauritius, Mexic, Egipt, Insulele Canare, Miami, Cuba și Salalah. Experiențe despre care voi scrie în postări viitoare unde voi oferi și informații utile pentru pasionații de călătorii interesați de aceste destinații.

Deși ,”Orașul lui Dumnezeu” (City of God) este titlul unui film brazilian remarcabil realizat în 2002 în Rio de Janeiro în care subiectul este o poveste reală din favelas (ghetouri și mahalale) despre drumurile a doi copii care se despart, unul luptându-se să devină fotograf, iar celălalt un lord al crimelor, este un titlul la fel de bun și pentru turism, Rio de Janeiro lăsându-mi senzația încă din fotografii că este o dedicație făcută lumii de către Dumnezeu, senzație pe care realitatea a confirmat-o. Astfel, din perspectiva frumuseții naturale a orașului, am înțeles repede vorba exploratorilor populari pe Instagram: ,,dacă nu poți ajunge în rai, Rio este următoarea cea mai bună destinație”.

Deși am aterizat seara în haine și spirit de iarnă, urmărindu-mă încă muzica de Crăciun din Edinburgh al Scotiei, patru cuvinte le-am simțit pe piele și în respirație la primul impact cu orașul: căldură, culoare, samba, umiditate. În drum spre ieșirea din aeroport, o reclamă a orașului mi-a rămas în minte ca o curiozitate pe care am simțit că o voi înțelege mult mai bine la întoarcere: Din Rio toată lumea pleacă un pic Carioca. Carioca este denumirea pentru nativii și rezidenții din Rio.

Întâlnirea cu Hristos Mântuitorul din Rio

Întâlnirea cu Dumnezeu a avut loc în prima zi când am vizitat unul din cele mai cunoscute repere ale lumii, giganta statuie a lui Cristo Redentor (Hristos Mântuitorul) amplasată în vârful Muntelui Corcovado, dincolo de pădurea tropicală Tijuca pe care am străbătut-o în trenulețul roșu cu cremalieră, un frate mai modern al mocăniței românești, găsit în colorata stație Corcovado de pe strada Cosme Velho. O întâlnire la care ajung 5000 de turiști în fiecare zi.

O călătorie la fel de impresionantă ca și monumentul în sine, obiectiv turistic pentru unii, loc de pelerinaj pentru alții, devenit minune a lumii cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la declararea independenței Braziliei, finalizarea și sfințirea statuii lui Isus fiind realizată cu sprijinul Franței și Vaticanului la data de 12 octombrie 1931.

Am aflat că Ideea originală pentru un monument al lui Hristos a venit de la un grup de brazilieni care, în urma Primului Război Mondial, s-au temut de un val al lipsei de Dumnezeu. Biserica și statul fuseseră separate când Brazilia a devenit republică la sfârșitul secolului precedent și au văzut statuia ca pe o modalitate de a revendica Rio – pe atunci capitala Braziliei – pentru creștinism. Prima propunere a fost pentru o statuie de bronz a lui Hristos pe Muntele Sugarloaf – un bulgăre uriaș de stâncă cu un vârf neted și curbat care se ridică din ocean la intrarea în Golful Guanabara și care astăzi este o vedetă printre turiști, dar s-a decis că Muntele Corcovado („cocoșat”) – un vârf din dealurile împădurite din spatele orașului – e o locație mai bună, statuia putând fi văzută de peste tot, de jos, din oraș.

Da Silva Costa, al cărui design a fost ales pentru realizarea Mântuitorului, și-a imaginat statuia cu fața la răsăritul soarelui și a scris:

„Statuia Mântuitorului divin va fi prima imagine care va ieși din obscuritatea în care este cufundat pământul și va primi salutul stelei zilei care, după ce o înconjoară cu luminozitatea sa strălucitoare, va construi la apusul soarelui în jurul capului său un halou potrivit pentru Omul-Dumnezeu”.

Statuia lui Cristo Redentor are o legătură directă și cu România, una semnificativă chiar, mulțumită sculptorului român Gheorghe Leonida care, devenind celebru în Franța ca portretist, a fost inclus în echipa care a început să lucreze la monument în 1922, fiind însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.

Pe interior, statuia are 12 etaje, este un paratrăsnet în sine și arată ca o rețea de tuneluri care compun corpul Mântuitorului, interiorul fiind destinat muncitorilor și momentelor când statuia necesită reparații după fulgere. Dacă fulgerele ar fi o lume, clima tropicală face din Rio de Janeiro capitala fulgerelor, un loc nu foarte prietenos pentru supraviețuirea unei astfel de statui.

Un articol realizat de BBC, intitulat “Brațele larg deschise: Povestea lui Hristos Mântuitorul din Rio”, sugerează că muncitorii care au făcut plăcile statuii scriau frecvent mesaje pe spatele acestora. Un alt lucru interesant pe care l-am mai aflat din acest articol este faptul că pietrele din care este făcut Mântuitorul sunt foarte greu de găsit, punându-se problema schimbării nuanței acestora la următoarele restaurări în verde închis. Așadar, cine dorește să mai prindă Mântuitorul din Rio în culoarea sa originală, acum este poate cel mai potrivit timp.

Odată ajunși în vârful lui Corcovado, orașul s-a desfășurat sub privirile noastre prin ochii Mântuitorului. Un oraș parcă ieșit din ape și sculptat de o diversitate de contraste, un Rio care m-a făcut să mă simt ca într-o vedere poștală de la care nu-ți mai poți lua ochii. Jos acolo, într-o parte săracii din favele, în cealaltă bogații din apartamentele de lux, în alta cei fără adăpost, legendarul stadion Maracana care l-a dat lumii pe fotbalistul Pele, și golful Guanabara cu insulele și bărcile sale împrăștiate. Dincolo de nisipurile din Copacabana și Ipanema, oceanul Atlantic nemărginit.

Deși erau mulți turiști, nu am simțit agitația specifică locurilor aglomerate. Oamenii erau fericiți și recunoscători, ca și noi, că au putut ajunge acolo măcar o dată în viață. Pe unii îi vedeai golindu-se de gânduri și întrebări sub brațele întinse ale Mântuitorului, alții își făceau fotografii cu brațele întinse în același spirit ca al statuii, tinerii își făceau selfie-uri și videoclipuri pentru conturile lor populare de pe Instagram și TikTok, alții rămâneau împietriți privind la frumusețea orașului, alții cumpărau suveniruri, alții participau la slujba din mica capelă aflată în soclul statuii, alții beau o cafea braziliană la barul de la intrare, alții o apucau pe jos prin pădurea Tijuca până înapoi în oraș, măcar câteva stații de tren, cât să simtă mai bine pulsul locului, iar alții își montau aparatele și camerele de filmat în așteptarea apusului soarelui pentru a realiza fotografii și filmări spectaculoase pentru reviste, televiziuni și alte canale media.

Am plecat de acolo cu o altă stare de spirit, nu mai simțeam oboseala lungului drum de la București la Rio, a puținelor ore dormite și a schimbării de fus orar. Ne-am luat din Stația Corcovado fotografia făcută la urcare, ne-am amuzat câteva clipe cu vânzătorii stradali pe drumul către autocar și ne-am întors în oraș unde am petrecut restul zilei pe promenada plajei Copacana în apropierea căreia se află și hotelul nostru, eliberându-mă încet încet pe ritmurile muzicii portugheze de mirarea încă prezentă că în sfârșit am ajuns la Rio.

Incursiune în Favela Rocinha

În spiritul filmului Orașul lui Dumnezeu, o excursie interesantă organizată de ghizii locali la cererea turiștilor a fost în Favela Rocinha, cea mai mare favelă din Brazilia și din America Latină cu 180.000 de locuitori care locuiesc pe un deal abrupt, situată în partea de sud a orașului Rio de Janeiro între districtele São Conrado și Gávea, la aproape un kilometru de plaja Copacabana. Rocinha este considerată una dintre cele mai bune favele din Brazilia datorită apropierii sale de locurile de muncă și servicii. O casă cu două dormitoare este un lucru rar în favele, dar atunci când se găsește pe piață, ea costă în jur de 80.000 de reali (16.000 euro), casele obișnuite cu un dormitor și un living costând în medie 25.000 de real (5000 de euro), iar chiriile fiind 1% din valoarea proprietăților.

Din 2004, Rocinha se află sub controlul unui dintre cele mai mari grupuri criminale din Rio de Janeiro, Amigos dos Amigos, o bandă cunoscută pentru violență și trafic de droguri, formată la sfârșitul anilor 1990 de foști membri ai puternicului Comandament Roșu (Comando Vermelho).

Totuși, în ciuda reputației favelelor ca fiind locuri periculoase, unele au infrastructura necesară pentru turism de nișă și pentru proiecte sociale ca cel dezvoltat în 1998 de Fundația Two Brothers care a fost înființată cu scopul de a învăța gratuit copiii și adulții cum să citească și să scrie în engleză. Nivelul mediu de educație pentru un rezident din Rocinha este de 4 ani, mai puțin de 1% din populație primind o diplomă peste cea de liceu.

Sugarloaf Mountain: un alt simbol pentru Rio de Janeiro

Sugarloaf Mountain (Pão de Açúcar sau Pâine de Zahar) este o bijuterie turistică care iese parcă din Guanabara Bay – un cântec al naturii compus din peste 130 de insule, special pentru a pune spectaculosul Rio într-o lumină care taie respirația oricărui privitor.

Reper pentru vechii navigatori pe Atlantic, loc preferat pentru petreceri la apus și rai pentru pasionații de alpinism, Muntele Sugarloaf este și o vedetă de film, regăsindu-l în mari producții precum “Now, Voyager”, “Moonracker” sau faimoasa comedie de desene animate “The Simpsons”.

Drumul cel mai popular către vârful Muntelui Sugarloaf se face printr-o serie de două călătorii separate cu telecabina, prima la Morro da Urca, a doua până la Pão de Açúcar. Se merge o mică distanță între cele două stații pentru a schimba telecabinele, dar este foarte simplu și direct.

Pasionații de alpinism și de drumeții montane care vor să guste Rio și din perspectiva sporturilor vor alege cu siguranță căile cel mai puțin bătătorite 🙂

Muzeul de Mâine (Museum of Tomorrow sau Museu do Amanhã)

Museu do Amanhã este un muzeu de științe aplicate îmbrăcate într-o arhitectură futuristă care explorează oportunitățile și provocările pe care umanitatea vă fi forțată să le abordeze în următoarele decenii din perspectiva durabilității și a integrării sociale. Lansat în decembrie 2015 de Primăria Rio de Janeiro, Museu do Amanhã este un exemplu de parteneriat de succes între puterea publică și inițiativa privată, având pe Santander Bank ca sponsor principal, Shell Brazilia ca întreținător și o rețea largă de sponsori parteneri precum IBM, Engie, Globo, Lojas Americanas și sprijinul B3, EMS, EY, Booking.com, Carrefour și CSN. Muzeul a fost conceput inițial de Fundația Roberto Marinho.

La muzeu se ajunge cel mai bine cu metroul sau cu bicicleta, dacă se dorește vizitat individual, în afara unui grup organizat care de regulă beneficiază de un autocar, iar vizitatorii care vin din Niterói, Ilha do Governador și Paquetá pot folosi barca, care navighează către Praça XV. De acolo până la Museu do Amanhã, se poate merge pe jos (un drum care durează aproximativ 20 de minute) sau se poate lua autobuzul (există aproximativ 20 de opțiuni care leagă Praça XV de Praça Mauá – unde se află muzeul).

Parque de Lage: un palat și multe secrete sub ochii lui Cristo Redentor în Gradina Botanică

Aflat în Grădina Botanică și la poalele muntelui Corcovado din vârful căruia veghează asupra orașului iconica statuie a lui Cristo Redentor, Parque Lage este nu doar un obiectiv de patrimoniu cultural și peisagistic, dar și o oază de energie și inspirație.

Gazdă a popularei cafenele unde Pharell și Snoop Dogg au filmat videoclipul “Beautiful”, a Școlii de Arte Vizuale și a unui colț de junglă tropicală unde localnicii cântă la chitare din loc în loc sau își împărtășesc poveștile de peste zi la picnic și unde vânzători ambulanți de suveniruri din toate Americile se înțeleg din priviri și gesturi cu turiști din toată lumea, Parque Lage își merită din plin faima.

Istoria ocupării pământului în această regiune a avut loc la mijlocul secolului al XVI-lea. Guvernatorul Rio de Janeiro la acea vreme a achiziționat proprietatea și a construit o fabrică de zahăr în oraș. Din secolul al XIX-lea, locul a fost reședința nobililor și aristocraților (exemplul lui Rodrigo de Freitas Mello e Castro). La scurt timp după, proprietarul a fost Antonio Martins Lage și abia la mijlocul secolului al XX-lea a devenit un parc deschis pentru vizitare.

Parcul este situat pe o suprafață de 52 de hectare, chiar la poalele Dealului Corcovado. De aceea, zona face parte și din Pădurea Tijuca (cu vegetație tipică pentru Pădurea Atlantică). Pentru cei care se bucură de contactul cu natura, își pot liniști gândurile plimbându-se printre palmierii imperiali maiestuoși, lacuri, insule artificiale, peșteri și un acvariu.

Parque Lage a fost gazda unei mari povești de dragoste. Unul dintre proprietari, omul de afaceri Henrique Lage, după ce a achiziționat proprietatea a decis să o renoveze și să o lase magnifică pentru soția sa (o celebră cântăreață de operă italiană) Gabriela Besanzoni. În timp ce cuplul locuia acolo, petrecerile s-au ținut lanț în jurul piscinei și Gabriela și-a încântat oaspeții, cântând pe terasa clădirii. Povestea este celebră și atât de cunoscută încât acesta este unul dintre cele mai vizitate locuri de cuplurile îndrăgostite (funcționează la fel de bine și pentru întâlniri romantice!).

În interiorul palatului roman funcționează astăzi Școala de Arte Vizuale care oferă educație pentru artiști începători, cursuri de formare, programare variată, expoziții și prelegeri. Toate acestea gratuit! De asemenea, școala are o bibliotecă și un mic auditoriu. Pe tot parcursul anului, spațiul găzduiește evenimente de artă și muzică, inclusiv unele care durează toată noaptea.

În partea centrală a palatului se află populara Plage Café, un bistro pentru cei care doresc să savureze o cafea sau o masă completă în acest loc magic, în curtea interioară sau în aer liber.

Plaja Copacabana

Plaja Copacabana este situată în cartierul cu același nume și se întinde de-a lungul Avenida Atlantica de la posto 2 (punctul salvamar 2) până la un punct cheie militar și turistic, Cetatea Copacabana. Una dintre cele mai inconfundabile trăsături ale plajei Copacabana este motivul valurilor alb-negru care împletește întreaga promenadă și servește drept inspirație pentru multele dintre cele mai bine vândute suveniruri de pe plajă. Designul a fost folosit pe pavajele portugheze încă din anii 1930 și a fost reprodus la Copacabana de designerul Roberto Burl Marx în 1970.

Unul dintre cele mai istorice și simbolice monumente ale plajei Copacabana este Palatul Copacabana, o clădire extravagantă și magnifică care a găzduit icoane precum Michael Jackson, Marilyn Monroe și Prințesa Diana. Construit ca cazinou înainte ca jocurile de noroc să fie interzise în Brazilia în 1923, a devenit unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Rio. Inspirat de Hotelul Negresco din Nisa și Carlton din Cannes, Copacabana Palace a fost frumos decorat cu marmură de Carrara și sticlă Bomeia. A redevenit faimos în 1933, când a devenit locația filmului “Flying Down to Rio”, cu Fred Astaire și Ginger Rogers. Destul de interesant, filmul a fost de fapt filmat în Statele Unite și nu în Palatul Copacabana.

Plaja Ipanema

Plaja Ipanema din Rio de Janeiro, la fel de frumoasă ca și cântecul “Fata din Ipanema” care a consacrat-o, este o oglindă a diversității orașului și un loc a cărui frumusețe a inspirat mulți artiști, scriitori și muzicieni de-alungul timpului, muzica bossa nova captând imaginația lumii cu imaginile sale idilice ale stilului de viața brazilian.

Aproape de metrou, demarcată prin Posturi care reflectă o varietate de pasiuni și subculturi și creionată printr-un amestec de contraste în materie de restaurante, cluburi, magazine, arhitectură și vederi panoramice, Ipanema Beach are ceva unic de oferit pentru fiecare.

Alte plaje care merită vizitate într-o vacanță în Rio mai sunt Plaja Leblon și Plaja Barra de Tijuca.

Pedra de telegrafo

Locul cu priveliști magnifice unde turiștii mor să ajungă pentru a face cele mai “periculoase” fotografii de pe marginea abisului 🙂

Pedra do Telégrafo este de fapt numele popular pentru vârful dealului Morro de Guaratiba, care este situat în zona de vest a Rio de Janeiro. Masivul Pedra Branca este parc de stat protejat din 1974, iar Pedra do Telégrafo este situată în sectorul de plajă sălbatică din Barra de Guaratiba.

Acest nume provine de la faptul că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, siteul a primit un avanpost (cu radio) pentru observarea submarinelor inamice și prevenirea atacurilor asupra navelor braziliene.

Scara Selaron

Unul dintre cele mai importante obiective turistice din Rio de Janeiro este această piesă de artă colorată numită Scara Selaron. Situat în legendarul cartier Lapa (cunoscut pentru viața de noapte vibrantă), este ușor de accesat și cu siguranță trebuie vizitat.

Scările au fost construite de Jorge Selaron, un chilian născut în 1947, călător, pictor și artist ceramic. A călătorit în toată lumea, în America, Europa și Asia, vizitând în total peste 50 de țări. Când a ajuns la Rio de Janeiro, în 1983, s-a îndrăgostit de oraș și a decis să rămână. Locul unde a ales să locuiască a fost în vârful unui șir lung de trepte care leagă două cartiere boeme, Lapa și Santa Teresa (un cartier artistic caracterizat de galerii de artă, restaurante și arhitectură frumoasă). Pentru a-și permite să locuiască aici, Selaron își vindea tablourile.

Când Selaron s-a mutat, și-a dat seama că scara care ducea la casa lui era într-o stare foarte proastă. În 1990 a început să renoveze unele dintre treptele din fața casei sale. La început, a adăugat plăci ceramice de culoare albastră, galbenă sau verde (steagul Braziliei). Acesta a devenit un omagiu pentru poporul brazilian și pentru echipa de fotbal braziliană la Cupa Mondială FIFA.

Proiectul a început ca un hobby, dar încetul cu încetul, Selaron a devenit dependent de continuarea proiectului. De fiecare dată când rămânea fără bani pentru a cumpăra mai multe plăci, își vindea tablourile.

Pe lângă albastru, galben și verde, și culoarea roșie este foarte prezentă pe ambele părți ale scării. Selaron a început să adauge aceste plăci roșii după ce a terminat treptele în 2000. Roșu a fost culoarea lui preferată și, de asemenea, una dintre culorile principale ale steagului chilian.

Pe măsură ce lucrarea lui Selaron a devenit mai cunoscută, el a început să primească plăci ceramice ca un cadou de la călătorii care vizitau Rio de Janeiro, o modalitate bună pentru el de a continua proiectul. Vizitatori din toată lumea au început să aducă gresie din țările lor de origine, pentru că Selaron să le adauge pe scară. În prezent, există peste 2000 de plăci din aproximativ 60 de țări.

O imagine a unei femei gravide africane este pictată manual pe mai multe plăci. Selaron nu a comentat niciodată despre ea, a spus doar că ea reprezintă o „problemă personală din trecut”. Există mai multe teorii privind identitatea femeii africane, una spune că ea ar fi fosta soție a lui Selaron, care fie a murit, fie l-a părăsit, dar nimeni nu știe cu adevărat acest secret. În majoritatea acestor plăci, imaginea femeii este întotdeauna păstrată cu un omagiu adus prietenilor, sportivilor, artiștilor și altora.

Selaron a realizat acest mozaic în aer liber pe un spațiu public timp de 23 de ani. Dală cu dală, începând din 1990 și până în 2013, anul morții sale. Selaron a fost recunoscut oficial din timpul vieții pentru munca sa, primind titlul de cetățean de onoare al Rio.

Alte atracții lângă Scara Selaron:
• Parque das Ruinas (Parcul Ruinelor) – un loc care oferă vederi fantastice asupra orașului Rio de Janeiro;
• Centrul Istoric – una dintre puținele zone din Rio, unde încă se pot vedea clădiri coloniale și străzi pietruite.

Stadionul Maracanã, casa lui Pelé, regele fotbalului.

Maracanã este templul brazilian al fotbalului. Stadionul Maracanã a câștigat momente istorice ale fotbalului internațional. Regele fotbalului, brazilianul Pelé a debutat pe Maracanã cu echipa națională a Braziliei împotriva Argentinei în 1957, a marcat al 1.000-lea gol al carierei în 1969 și a jucat ultimul său meci cu Brazilia în 1971.

Proiectat de doi arhitecți brazilieni, Raphaël Galvão și Pedro Paulo Bernardes Bastos, stadionul  Maracanã a fost folosit și pentru alte evenimente și sporturi decât fotbalul. Papa Ioan Paul al II-lea a adunat Rio aici. Stadionul a găzduit, de asemenea, ceremoniile Jocurilor Olimpice și Paralimpice și este un loc obișnuit de concerte. În 1991, a stabilit un record mondial pentru cea mai mare audiență plătită pentru o singură trupă, când 198.000 de oameni au venit să vadă grupul pop A-ha.

   

Marius Degustare, un restaurant menționat în cartea “1000 de locuri pe care trebuie sa le vezi înainte de a muri” (video aici)

În loc de concluzie, simt că timpul a fost prea scurt pentru câte ar fi fost de trăit și de văzut în Rio, dar sunt fericită că am putut ajunge până acolo pentru mine și pentru turiștii Avanti Holiday care își doresc o vacanță în Rio de Janeiro. Altfel, Rio m-a lăsat cu o mare curiozitate despre tot ce nu știu despre Brazilia.